Îmi era frică că Degețica trezită din somn la ora la care de obicei se întoarce de pe o parte pe alta va plânge neconsolată când o voi îmbracă, plus tot drumul până la aeroport, că nu mă voi descurca cu toate bagajele, plasele și plăsuțele, că nu mă vor lăsa să trec de controlul de frontieră cu toate bagajele, plasele și plasuțele, că Degețica va avea dureri de urechi la decolare și aterizare, că se va plictisi aproape 3 ore cât durează zborul, că nu voi reuși să-i captez interesul cu nicio jucărie, că îi voi da peste cap programul de masă și de somn, că nu voi putea să ajung nici măcar până la toaletă, că nu voi putea mânca nici măcar un sandviș și că în final, mi se vor rătăci bagajele și voi pierde altă ora (cel putin) până înregistrez pierderea. Până la urmă, nu s-a întâmplat nimic din ce prevesteam mai sus, dar frica m-a ajutat să-mi fac un plan și un set de reguli de urmat. Cu planul și regulile făcute, la a doua călătorie mi-am făcut cruce cu limba în cerul gurii, am spus “fie ce-o fi” (că și așa am fost ultimii călători la check-in) și am purces.
Astfel, pentru cei ce se pregătesc de o călătorie cu avionul cu bebelușul, iată mai jos un ghid de călătorie. Evident, așa cum am învățat și eu prea tarziu, din păcate, cu cât bebelușul este mai mic, cu atât ghidul este mai simplu și are mai puțini pași.

• I-am povestit Degețicii cu ceva vreme înainte că la un moment dat vom pleca într-o aventură. I-am spus că aventura presupune o trezire foarte devreme, când este încă noapte afară, dar ea să nu se sperie atâta vreme cât este cu mămica.

• Am încercat să o îmbrac de cu seară în hainele de drum, astfel încât dimineață să nu fie nevoie de prea multe manevre care să deranjeze bebelușul și așa trezit din somn.

• Am trezit-o în ultima clipă, când eu îmi luasem micul dejun, eram îmbrăcată și încălțată, iar toate bagajele fuseseră deja duse la mașină. I-am dat să sugă ori în mașină, când am ajuns la aeroport, ori după ce am făcut check-in-ul.

• M-am asigurat că am voie cu mâncare (borcanașe) și apă pentru ea.

• M-am folosit de prioritatea acordată celor cu copii mici (nu este scris nicăieri, dar pare o regulă de bun simț) și am intrat în față. Asta la București, la Bruxelles n-am mai făcut asta, era o coadă imensă pe nu știu câte rânduri și oricum, după alergarea cu obstacole de mai înainte simțeam nevoia să-mi trag sufletul, chiar dacă acesta era strivit între fetița de 10 kg, o geantă și un rucsac de alte 10 kg.

• Am ales un loc pe interval ca să pot lăsa Degețica să alerge pe culoar de câte ori are chef și fără să deranjeze pe nimeni.

• I-am dat să sugă la decolare, iar la aterizare am folosit suzeta. Asta a ajutat-o să egalizeze presiunea din ureche, dar eu nu am văzut vreun disconfort nici când am aterizat și ea nu sugea nimic. În avion, cineva spunea că aceste curse scurte zboară la o altitudine mai mică decât cursele trans-atlantice și din acest motiv nu este atât de dificilă ajustarea la noua presiune, dar nu știu cât de adevarată este informația.

• Pentru că îmi era teamă că se va plictisi repede de jucării dacă i le dau de cum ne urcăm în avion, am preferat să ne jucăm cu orice altceva și să păstrez jucăriile pentru situații de criză. Am ținut-o minute întregi ocupată, rugând-o să-și pună căciulița pe cap sau șosetele în picioare.

• Dacă este nevoie de jucării (sunt conștientă că nu toți copiii pot fi satisfăcuți să se joace cu ce am enumerat mai sus) alegeți jucării fără sunete sau care se pot “amuți” ori cărora li se poate da volumul foarte încet (nimănui nu-i place să audă de 50 de ori “Sunt o omiduță veselă” dacă nu este direct interesat de veselia omiduței), cuburi sau butoiașe care se pot pune unul peste altul sau unul într-altul sau pot ascunde diferite lucruri, jucării micuțe care se pot ascunde în palmă și pe care le puteți face să apară de după ureche, de sub bluziță sau din mâneca hainei. La fel de bine puteți folosi cărțile preferate ale bebelușului. De mare efect și foarte bune sunt cărticele pe care se colorează cu carioci cu apă, dar merg și alte carioci atâta vreme cât nu pătează prea tare.

• Când nu am mai reușit să o țin pe scaun ne-am plimbat: inițial de mâna mea, apoi singură. Mai cădea, se ridica, se mai băga sub un scaun, dar eu cred ca atâta vreme cât la final mergem și ne spălăm pe mâini cu apaă caldă si săpun, iar când ajungem la destinație băgăm toate hăinuțele la spălat este în regulă să se “tăvălească” pe jos.

• Nu in ultimul rand, am transportat-o în și de la avion în Mănduca. Asta a făcut-o să fie înțelegătoare, calmă și chiar să adoarmă atunci când a fost răpusă de oboseală.

Să nu credeți că sfaturile de mai sus m-au pus pe roze și am coborât din avion ca după o terapie Spa. 🙂 Nu, am avut și eu momentele mele de “off, nu mai adoarme odată, măcar 15 minute să adoarmă să pot bea și eu cafeaua asta în liniște”.
Și mai am și dileme: cum să fac ca scutecele textile să ocupe mai puțin loc? Pentru că, din păcate, oricât m-aș strădui să le micșorez și să le bag și-n gaură de șarpe, scutecele textile ocupă extrem de mult loc în bagaj și mai cântăresc și mult.
Citește tot ghidul de călătorie pentru bebeluși în avion.
Mai multe despre cum e cu bebe în avion.

Sursă foto: ealmontage.com.